Tag pomi

Distanța la care se plantează pomii fructiferi trebuie calculată în funcție de speciile cu care se înființează livada. Astfel, spre exemplu, cireșul sau nucul au nevoie de o distanță mai mare între și pe rânduri, comparativ cu mărul sau părul.

Fără a ne referi la plantațiile super-intensive de pomi fructiferi, ci luând în calcul livezile cu densitate medie de arbori, avem următoarele recomandări:

  – distanța de plantare pentru meri, peri, pruni, caiși sau piersici – 4 X 4 metri, adică 4 metri distanță între rânduri și 4 metri distanță între pomii plantați pe rând.  Astfel, pentru o suprafață de 1.000 de metri pătrați este nevoie de 1000/16=62,5. Așadar, pe 1.000 de metri pătrați puteți crește circa 62 de pomi fructiferi.

• distanța de plantare pentru cireș – 5 X 5 metri sau 5 X 4 metri, adică 5 metri distanță între rânduri și 5 sau 4 metri distanță între pomi pe rând.

 – distanța de plantare pentru nuci – 5 X 5 metri. Ca și în cazul cireșului, acești arbori au coroana mai mare și au nevoie de mai mult spațiu – cel puțin 5 metri!

În cazul plantării pomilor fructiferi în apropierea unui gard, distanța minimă e stabilită prin lege.

Distanța față de hotar (proprietatea vecinului) este reglementată prin lege începând cu 2007. Potrivit legii pomiculturii “cei care vor să planteze pomi fructiferi în grădini şi curţi trebuie să respecte anumite distanţe faţă de proprietatea vecinilor: doi metri de la gard în cazul pomilor de talie mică şi trei, în cazul celor mai înalţi”. O distanță mai mică de 2 metri pe propriul teren față hotar ar duce la imposibilitatea vecinului să planteze pomii săi la o distanță de 2 metri față de gardul lui din motivul de la punctul de mai sus: pomii ar fi prea aproape și coroanele s-ar intersecta, iar iluminarea ar fi compromisă.

Ca și regulă simplificată privind distanțele de plantare pentru pomii fructiferi în grădină, avem 2 metri față de proprietatea vecinilor și 4 metri între ei, exceptând cireșul și nucul, unde se recomandă distanțarea de 5 metri.

Cele mai frecvente greșeli pe care le fac pomicultorii atunci când vine vorba despre plantarea pomilor fructiferi încep de la săparea gropilor până la primele tăieri care se fac la puietul de abia plantat. Pentru a evita astfel de greșeli, vă facem un top al acestora pentru a putea să le evitați pe viitor:

1.Nu săpați groapa pentru pomi de pe o zi pe alta! 

Un punct foarte important atunci când plantezi pomi fructiferi este să ții cont de săparea gropilor. Cu cât sunt săpate cu câteva luni înainte, cu atât mai bine, deoarece se sterilizează locul unde vei pune pomul fructifer. Orice carte de specialitate în acest domeniu recomandă săparea gropilor din luna august pentru plantările de toamnă.

2. Nu faceți gropi mici!

Pentru a se prinde bine pomul și a avea loc să își dezvolte rădăcinile cum trebuie, aveți nevoie ca gropile să fie mari. Mărimea gropilor este variabilă în funcţie de gradul de mobilizare al terenului, și anume de la 30x30x30cm în teren desfundat, până la 60x60x40cm în teren nedesfundat. Când se sapă groapa, pământul de la suprafață se pune într-o parte a gropii, iar cel de la fund în cealaltă.

3. Nu plantați pomul fără să fasonați rădăcinile!

Trebuie să țineți cont că pentru a avea pomi buni de plantat aceștia au nevoie să fie fasonați la rădăcină. Așadar, se înlătură părțile vătămate sau se netezesc rădăcinile fiecărui pom în parte cu 3-4 cm. Rădăcinile foarte subțiri, mai subțiri de 3 mm adică se scurtează la 7-8 cm, se suprimă de la bază dacă sunt uscate la plantare.

Astfel, fasonarea nu ajută neapărat la scurtarea rădăcinii, cât la păstrarea pomilor cât mai sănătoși și bogați. Dacă achiziționați pomi fructiferi prin curier, aceștia trebuie să stea cu rădăcinile în apă cam 1-2 ore pentru rehidratare.

4. Nu cumpărați material săditor fără să vă informați despre pepiniera/furnizorul respectiv! 

Este indicat ca materialul săditor să fie procurat  din pepiniere consacrate, recunoscute oficial şi controlate, care garantează autenticitatea, calitatea şi sănătatea pomului. Trebuie să fie aleși pomii cu rădăcinile cât mai dezvoltate și intacte, cu lemnul ramurilor copt și muguri bine formaţi, preferându-se cei care au numeroase ramuri laterale sau anticipaţi, la care se poate forma scheletul pomului și implicit intrarea timpurie pe rod.

Efectul plantării unor astfel de pomi constă în formarea rapidă a coroanelor  și  începutul fructificării  încă din anul 2 sau 3, obţinându-se o producţie însemnată de  fructe încă din anul 4 de la plantare.

5. Nu plantați dacă pământul este înghețat! 

Trebuie să știți că perioadele de plantare sunt: primăvara devreme sau toamna târziu înainte ca pământul să inghețe și iarna, atunci când solul nu este acoperit de zapadă, nu este înghețat și temperaturile sunt de cel puțin 2-3 grade Celsius.

Cel mai bine este să plantați pomii toamna fiindcă acum au suficientă rezervă pentru apă, orele de frig la care sunt expuși determină fructificarea în anul următor dacă pomul este în vârsta de 2-3 ani, în plus faptul ca este expus la temperaturi joase, călește pomul iar primăvara veți fi siguri dacă acesta s-a prins sau nu și dacă trebuie înlocuit.

6. Nu plantați pomii prea adânc, dar nici prea superficial!

Pomii nu trebuie să fie plantați prea adânc, caz în care aceștia cresc greu, nu se dezvoltă cum trebuie lăstarii, ci apar niște rozete mici de frunze. Dacă sunt plantați mai la suprafață se riscă uscarea lor în condiții de secetă.

La pomii altoiți pe puieți din semințe, regula generală este ca după așezarea pământului în groapă, coletul să fie situat la nivelul solului. Pomii altoiți pe portaltoi vegetativi se pot planta puțin mai adânc decât au fost în pepinieră, pentru a realiza o zonă mai mare de înrădăcinare a portaltoiului, dar punctul de altoire să rămână totuși cu câțiva centimentri (2-3 cm) deasupra solului pentru a evita o eventuală trecere a altoiului pe rădăcini proprii.

7. Nu adăugați îngrășământ pe bază de azot!

Aceasta provoacă arsuri rădăcinilor. Dacă nu aveți pământ prea bogat, puteți adăuga cel mult gunoi de grajd bine fermentat, vechi de 3-5 ani.

8. Nu uitați să udați pomul, imediat după plantare!

În copcă se toarnă 1-2 găleți de apă care va drena granulele de pământ între rădăcinile pomului și va elibera aerul prevenind apariția mucegaiului. După ce apa a pătruns în sol, se trage tot pământul în jurul pomului sub formă de mușuroi spre a proteja pomul de îngheț.

9. Nu plantați pomii prea aproape unul de celălalt!

Distanțele de plantare sunt de 3,5 – 4,5 m minim între rânduri și între pomi pe rând pentru a asigura spațiul de lumină necesar. Pentru nuci sunt necesari 8 m, de exemplu, distanțe de plantare. Nu se recomandă plantarea în văi înguste, cu curenți de aer puternici, în zone cu înghețuri târzii de primăvară frecvente. De asemenea se recomandă folosirea a cel puțin 2-3 soiuri din aceeași specie  pentru o mai bună polenizare chiar dacă s-au creat soiuri autocompatibile.

10. Nu lăsați pomii fără să le aplicați tăieri imediat după plantare!

Tăierile impulsionează prinderea și puterea de creștere. trebuie știut că în momentul scoaterii puietului din pepinieră, sistemul radicular se rănește mai mult sau mai puțin. Astfel rădăcinile rănite nu pot susține coroana, motiv pentru care plantele nu se prind. Așadar volumul coroanei se reduce cel mai ușor tot înainte de plantare. Această operațiune se face după regulile tăierilor generale. În consecință, ramurile mai slabe se lasă mai scurte iar cele mai viguroase, mai lungi. Ramurile rănite, bolnave, încrucișate sau crescute în interior se elimină de la inel. Tăierile se fac de la inel sau la mugurii cu orientare spre exterior.

Sursa: Agrointel.ro

Este indicat ca materialul săditor să fie procurat din toamnă, din pepiniere consacrate, recunoscute oficial şi controlate, care garantează autenticitatea, calitatea şi sănătatea pomului;

Pomii cumpăraţi se vor transporta direct în gospodărie, menţinând rădăcinile protejate de contactul cu aerul, de căldură sau curent, pentru a nu se deshidrata; în funcţie de data când are loc plantatul, pomii se pot ţine în beciuri, cu umiditate corectată prin udarea rădăcinilor;

Pentru păstrarea un timp mai îndelungat, pomii se vor stratifica în şanţuri sau gropi adânci de 30-40 cm, cu lăţimea de 30-50 cm, făcute la adăpostul clădirilor, în scopul protecţiei pomilor;

Materialul săditor se va aşeza în picioare, în legături, cu etichetă, şi se va acoperi pe rădăcini şi pe 20-30 cm din tulpină cu nisip sau pământ bine mărunţit;

Se mai pot păstra pomii în spaţii cu atmosferă controlată, plantaţi individual în containere sau pungi de plastic cu amestec de pământ;

Pomul corespunzător pentru plantare:

• să aibă 1-2 ani, şi o înălţime de peste 1 m;
• rădăcinile principale să fie sănătoase, de peste 20-30 cm, iar în cazul pomilor altoiţi pe portaltoi vegetativi să fie cu un smoc de rădăcini subţiri;
• tulpina şi rădăcina nu trebuie să fie deshidratate sau cu răni;
• la pomii de 2-3 ani, coroana trebuie să fie deja formată.

Plantarea propriuzisa:

• după săparea gropii și plantarea tutorelui, se execută lângă tutore un mușuroi pentru așezarea perfectă a sistemul radicular;
• pomul se așează în partea de nord a tutorelui cu prima ramură orientată spre sud;
• se fixează pomul la adâncimea de plantare cu coletul la suprafața solului;
• se așează amestecul de pământ și 10-15 kg bălegar, se acoperă cu pământ și se tasează bine;
• se udă apoi cu 2-3 găleți de apă;
• controlul se face prin smulgere energica cu mâna; dacă se ține înseamnă că e bine plantat.

    Perioada optimă este plantarea în toamnă, începând cu 15 octombrie şi până la venirea primului îngheţ; există avantajul că prinderea este sigură, deoarece există în sol umiditate suficientă; în perioada de iarnă rănile de pe rădăcini au timp suficent să se cicatrizeze, emiţând noi perişori absorbanţi, care permit reluarea vegetaţiei primăvara timpuriu; pomii plantaţi în această perioadă se vor proteja în mod obligatoriu de rozătoare;

    Plantarea de primăvară este recomandată a se efectua înainte de umflarea mugurilor, prinderea fiind condiţionată de udările repetate, ce devin absolut obligatorii în perioada de secetă;

    Se mai pot planta pomi şi în „ferestrele iernii”, cu condiţia ca temperaturile din timpul plantării să nu scadă sub 0°C.

Pentru o plantare reuşită, terenul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• să fie plan sau să aibă o pantă uşoară de până la 10%; 
• terenurile cu pante de peste 10% şi până la 15% nu sunt recomandate pentru cais, piersic şi nectarin; solurile uşoare, nisipo-lutoase şi luto-nisipoase sunt favorabile pentru cultura căpşunului;
• solurile lutoase şi luto-argiloase nu sunt favorabile pentru cultura pomilor;
• cele mai bune soluri sunt cernoziomurile, bogate în humus, solurile brun-roşcate de pădure;
• solul trebuie să corespundă cerinţelor argofitotehnice ale speciei ce urmează a fi plantată;
• pe solurile mai puţin fertile, se recomandă utilzarea unei culturi premergătoare (lucerna) care fertilizează natural terenul;
• să fie permeabile, pentru a se evita băltirea apei;
• pânza de apă freatică trebuie să se afle la peste 2-3 m adâncime;
  se vor evita terenurile puternic înierbate;
• reacţia solului este de preferat să fie neutră, slab acidă sau slab alcalină, cu pH-ul cuprins între 5-8;
• terenurile vor fi expuse la soare, orientarea preferată a rândurilor fiind N- S; se vor evita expoziţiile nordice;
• nu se recomandă plantarea în văile înguste, cu curenţi de aer, precum şi zonele cu frecvente îngheţuri târzii de primăvară;
• sursele permanente de apă pentru udarea pomilor şi pentru tratamente fitosanitare să nu fie poluate;
• în zonele cu frecvenţă mare a vânturilor sunt obligatorii perdelele de protecţie cu arbori înalţi (stejar, frasin, arţar, salcâm) sau chiar cu alun.

Povestea noastră a început în urmă cu mai bine de 15 ani, când am acceptat o nouă provocare, ca și muncitori în Italia, la una din cele mai mari pepiniere din Europa. Odată cu trecerea timpului, am căpătat experiența și curajul necesare pentru a pune pe picioare o pepinieră și la noi acasă. Am început din 2013 să testăm în zona noastră, cele mai bune soiuri de pomi fructiferi, iar din 2015 suntem autorizați  să producem și comercializăm o gamă largă de soiuri de pomi fructiferi certificați, ramificați, cu portaltoi-uri diferite. 

Măr portaltoi: – M9 ( 337 ), autonowaka 

Păr portaltoi: – gutui, Adams, BA 29, franco

Prun portaltoi: – Adora, Mirobolan, Mariana 

Cireş portaltoi: Mahaleb şi Gisela

Cais, Piersic, Vişin, Gutui

PREȚ – 8 lei!

Un portaltoi este procesul prin care un pom fructifer este crescut pe o rădăcină de pom sălbatic, produsă și certificată de un centru de cercetare, care garantează o producție mult mai intensă față de un pom fructifer crescut din semințe!

Un portaltoi pentru un pom fructifer este buturuga unei specii înrudite, care are deja un sistem radicular bine definit și la care un altoi de pom fructifer separat este unit prin altoire.

Pentru ca altoirea sa fie un succes, portaltoiul și altoiul trebuie să se potrivească unul cu celalalt. Acesta este motivul pentru care sunt folosite anumite plante cu rol de portaltoi. Portaltoiul ales influențează puterea de creștere a viitorului pom fructifer precum și rezistența față de boli, adaptarea la condițiile de secetă sau ger, sau adaptarea pomului fructifer la diferitele tipuri de sol. Pomul fructifer rezultat va moșteni caracteristicile dorite prin alegerea potrivită a portaltoiului.