Stropirea corectă a pomilor depinde de specie

Stropirea corectă a pomilor depinde de specie, de feno-fază (faza din ciclul vital al plantelor), de condițiile climatice, de rezerva de boli și de dăunători, sau de vârsta plantației. Cel mai util lucru este să ceri analiza bolilor și dăunătorilor din zona în care ai pomii fructiferi, pentru a evita să stropești pomii din auzite sau după ghicite! (poți afla informații de la Direcția Județeană de care aparții).

Stropiri esențiale:
În continuarea a ceea ce am prezentat mai sus, îți voi enumera pe scurt celelalte etape din stropirea pomilor general valabile:

Prin urmare, după ce toamna vei avea de făcut “stropirea la negru” și “stropirea albastră”, primăvara se aplică un tratament înainte de înmugurire, apoi atunci când înmuguresc florile, când dau primele flori, la formarea fructului și după rodire. Ce tratament, în ce combinație și ce cantitate ar trebui folosite, depinde de multe ori de speciile în sine.

Dacă nu ai posibilitatea să efectuezi stropirea pomilor după pașii aceștia, să știi că există totuși câteva stropiri esențiale, de care ar trebui să ții cont.

  • cea de toamnă, după căderea totală a frunzelor – se efectuează de obicei în luna noiembrie, cu sulfat de cupru și insecticid
  • în februarie, după ce s-au făcut tăierile, se stropesc pomii cu ulei horticol cu insecticid
  • stropirea după scuturarea a unui procent de un sfert dintre florile pomilor
  • se repetă procedeul la două săptămâni distanță

Tratamentele se vor aplica pe pomi cu scoarța uscată, neacoperiți de gheață, zăpadă sau chiciura, în zilele cu temperatura aerului mai mare de zero grade Celsius.

La măr, primul tratament se aplică de obicei în ianuarie și al doilea, în februarie sau martie, ambele fiind însoțite de tăierea ramurilor atacate de făinare și au ca scop combaterea păduchelui de San – Jose, păianjenilor, ouălor de afide, acarieni, precum și distrugerea sporilor de ciuperci.

La par, în perioada ianuarie-martie se fac unul-două tratamente pentru combaterea afidelor, păianjenilor și coccidelor.

La prun, primul tratament se aplica iarna, în perioada repaosului vegetativ, de regulă după tăierile de fructificare și după îndepărtarea ramurilor uscate.

La piersic, primele două tratamente se aplică în ianuarie și februarie pentru combaterea bășicării frunzelor.

La cais, se procedează precum la piersic.

La cireș și vișin, tratamentul de iarnă se face după tăierile de fructificare și înainte de dezmugurire, pentru combaterea păduchilor țestoși, a ouălor de afide, a sporilor de ciuperci.

 
Atacul de făinare poate fi ținut sub control prin folosirea produselor pe bază de sulf (zeamă sulfocalcică), iar mana, bacteriozele și micozele se combat cu zeamă cuprocalcică (zeama bordeleză).
În timpul iernii se recomandă o îmbăiere perfectă a pomilor, începând cu vârful coroanei și se continuă cu trunchiul, de sus în jos.

Un an plin de împliniri și bucurii!

Tratamente de iarnă

Sub denumirea de „tratamente de iarnă“ sau stropiri de iarnă sunt cunoscute acţiunile de combatere chimică a bolilor şi dăunătorilor în timpul repausului vegetativ care se instalează de la căderea frunzelor şi până la pornirea în vegetaţie a mugurilor.

Scopul tratamentelor de iarnă este diminuarea rezervei biologice de agenţi patogeni şi dăunători existenţi în livadă, în vie sau pe arbuşti în timpul repausului vegetativ. Pot fi combătuţi cu succes dăunătorii care iernează în stadiul de ou (inelarul, afidele, acarienii), pe ramuri, în crăpăturile scoarţei sau prezintă colonii pe pom (păduchii ţestoşi). Tratamentele se vor aplica pe pomi cu scoarţa uscată, neacoperită de gheaţă, zăpadă sau chiciură, în zilele cu temperaturi ale aerului mai mari de 0°C.

În livezile de măr şi păr, prin tratamentele de iarnă se pot combate ouăle de acarieni, de afide (păduchii de frunze, cotarii etc.). Pot fi combătuţi şi alţi dăunători existenţi ca larvă: molia frunzelor de măr, fluturele cu abdomenul auriu, molia verde a mugurilor, dar şi dăunători care iernează ca adult în crăpăturile scoarţei (gărgăriţa florilor de măr). Toate tratamentele fac parte dintr-un sistem de luptă integrată, caracteristic fiecărei specii pomicole.

LA MĂR, tratamentele I şi II se aplică de obicei în ianuarie (primul) şi al doilea în februarie sau martie, ambele fiind însoţite de tăierea ramurilor atacate de făinare şi au ca scop combaterea păduchelui de San-José, păianjenilor, ouălor de afide, acarieni, cotari, precum şi distrugerea sporilor de ciuperci fitopatogene.

LA PĂR, în perioada decembrie-martie se fac 1-2 tratamente pentru combaterea afidelor, păianjenilor şi coccidelor.

LA PRUN, primul tratament se aplică iarna, în perioada repausului vegetativ, pentru combaterea afidelor, acarienilor, coccidelor şi a sporilor de ciuperci fitopatogene, de regulă după tăierile de fructificare şi după îndepărtarea ramurilor uscate.

LA PIERSIC, primele două tratamente se aplică iarna, pentru combaterea băşicării frunzelor (Taphrina deformans), în ianuarie-februarie.

LA CAIS, schemele de combatere sunt asemănătoare cu cele de la piersic.

LA CIREŞ şi VIŞIN tratamentul de iarnă se face după tăierile de fructificare şi înainte de dezmugurire, pentru combaterea păduchilor ţestoşi, ouălor de afide, păianjenilor, a sporilor de ciuperci.

Tratamentele chimice din perioada de repaus sau vegetaţie vizează protecţia pomilor împotriva moniliozelor, ciuruirii, băşicării şi deformării frunzelor. Produsele utilizate în mod curent sunt: Tiuram, Carbedazim, Mancozeb, Captan. Atacul de făinare poate fi ţinut sub control prin folosirea produselor pe bază de sulf.