Pregătirea de plantare

Un punct foarte important atunci când plantezi pomi fructiferi este să ții cont de săparea gropilor. Cu cât sunt săpate măcar cu câteva săptămâni înainte, cu atât mai bine.

Pentru a se prinde bine pomul și a avea loc să își dezvolte rădăcinile cum trebuie, aveți nevoie ca gropile să fie mari. Mărimea gropilor este variabilă în funcţie de gradul de mobilizare al terenului, și anume de la 30x30x30cm în teren desfundat, până la 60x60x40cm în teren nedesfundat. Când se sapă groapa, pământul de la suprafață se pune într-o parte a gropii, iar cel de la fund în cealaltă.

Trebuie să țineți cont că pentru a avea pomi buni de plantat aceștia au nevoie să fie fasonați la rădăcină. Așadar, se înlătură părțile vătămate sau se netezesc rădăcinile fiecărui pom în parte cu 3-4 cm. Rădăcinile foarte subțiri, mai subțiri de 3 mm adică se scurtează la 7-8 cm, se suprimă de la bază dacă sunt uscate la plantare.

Este indicat ca materialul săditor să fie procurat din pepiniere, recunoscute oficial şi controlate, care garantează autenticitatea, calitatea şi sănătatea pomului.

Fasonarea nu ajută neapărat la scurtarea rădăcinii, cât la păstrarea pomilor cât mai sănătoși și bogați. Dacă achiziționați pomi fructiferi prin curier, aceștia trebuie să stea cu rădăcinile în apă cam 1-2 ore pentru rehidratare.

Trebuie să știți că perioada de plantare din primăvara este atunci când pământul nu este acoperit de zăpadă, nu este înghețat și temperaturile sunt de cel puțin 2-3 grade Celsius.

Pomii nu trebuie să fie plantați prea adânc, caz în care aceștia cresc greu, nu se dezvoltă cum trebuie lăstarii, ci apar niște rozete mici de frunze. Dacă sunt plantați mai la suprafață se riscă uscarea lor în condiții de secetă.

Distanțele optime de plantare sunt de 3,5 – 4,5 m minim între rânduri și între pomi pe rând pentru a asigura spațiul de lumină necesar. Pentru nuci sunt necesari 8 m, de exemplu, distanțe de plantare. Nu se recomandă plantarea în văi înguste, cu curenți de aer puternici, în zone cu înghețuri târzii de primăvară frecvente. De asemenea se recomandă folosirea a cel puțin 2-3 soiuri din aceeași specie pentru o mai bună polenizare chiar dacă s-au creat soiuri auto-compatibile.

Tăierile după plantare:
– ramurile mai slabe se lasă mai scurte iar cele mai viguroase, mai lungi. Ramurile rănite, bolnave, încrucișate sau crescute în interior se elimină de la inel. Tăierile se fac de la inel sau la mugurii cu orientare spre exterior.

Nu se lasă cioturi deasupra mugurelui sau în punctul de ramificare.

Spor la lucru!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *