Se spune că piersicii au fost mai întâi cultivați în China, unde au fost considerați un simbol al nemuririi și prieteniei.

SOIUL Platicarpa:

Se numește și “piersicul plat”, este foarte apreciat pentru gustul sau parfumat, are fructele de dimensiuni mici. Varietate foarte productiva, rezistente la maturare care începe la jumătatea lunii august.

Preferă zonele cu climă temperată și calda. Se adaptează pe toate tipurile de teren, cu excepția celor care sunt prea umede. Îi este frică de excesele de calcar cu excepția cazului în care este altoit pe portaltoi adecvat (prun, migdal, etc…).

A se evita plantarea unui copac piersic pe un teren care a găzduit deja această specie. Durată de viață: 10 la 25 de ani, în funcție de condițiile de plantare.

***********************************

SOIUL Kalos:

 soi productiv şi rezistent la ger, are fructul mijlociu, sfero- elipsoidal, asimetric, galben, pigmentat cu roşu-viu pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este galbenă-portocalie, semiaderentă la sâmbure,  aromată şi cu gust plăcut. Maturează în ultima decadă a lunii iulie. 

***************************

SOIUL Galben:

este un soi foarte productiv, are fructul mare, roşu închis, cu pubescenţă fină. Pulpa este galbenă cu infiltraţii roşii în jurul sâmburelui, suculentă, fondantă, dulce şi armonios acidulată. Maturează în decada a treia a lunii august. 

****************************************

În cadrul speciei de care aparţine acest fruct, există trei grupe de soiuri: piersicii propriu-ziși, nectarinele şi paviile sau piersicii de industrie (care nu se consumă de obicei crude, ci prelucrate industrial). Cele mai răspândite sunt din prima categorie, piersicii fiind mai populari și mai rezistenți la boli şi la condiţiile de climă.