Pentru o plantare reuşită, terenul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie plan sau să aibă o pantă uşoară de până la 10%;
- terenurile cu pante de peste 10% şi până la 15% nu sunt recomandate pentru cais, piersic şi nectarin; solurile uşoare, nisipo-lutoase şi luto-nisipoase sunt favorabile pentru cultura căpşunului;
- solurile lutoase şi luto-argiloase nu sunt favorabile pentru cultura pomilor;
- cele mai bune soluri sunt cernoziomurile, bogate în humus, solurile brun-roşcate de pădure;
- solul trebuie să corespundă cerinţelor argofitotehnice ale speciei ce urmează a fi plantată;
- pe solurile mai puţin fertile, se recomandă utilzarea unei culturi premergătoare (lucerna) care fertilizează natural terenul;
- să fie permeabile, pentru a se evita băltirea apei;
- pânza de apă freatică trebuie să se afle la peste 2-3 m adâncime;
se vor evita terenurile puternic înierbate; - reacţia solului este de preferat să fie neutră, slab acidă sau slab alcalină, cu pH-ul cuprins între 5-8;
- terenurile vor fi expuse la soare, orientarea preferată a rândurilor fiind N- S; se vor evita expoziţiile nordice;
- nu se recomandă plantarea în văile înguste, cu curenţi de aer, precum şi zonele cu frecvente îngheţuri târzii de primăvară;
- sursele permanente de apă pentru udarea pomilor şi pentru tratamente fitosanitare să nu fie poluate;
- în zonele cu frecvenţă mare a vânturilor sunt obligatorii perdelele de protecţie cu arbori înalţi (stejar, frasin, arţar, salcâm) sau chiar cu alun.
